Te-am facut curios, vorbindu-ti astfel sau te-am indepartat de la primul cuvant rostit? Cum ma cheama? Esti curios. Este buna curiozitatea la ceva. Intinsa la extrem, nu. Ti-as spune numele, dar nu este important in acest moment. Pentru tine voi fi Asta. Imi aduce aminte de un episod haios legat de doi copii frumosi carora le-am oferit cadouri.
"-Iti place cadoul primit de la ...?
-De la asta, da."
Asta sunt eu si asa va ramane aici. Te invit sa te apropii de scena. Sunt atatea scaune goale.
-Hai, alegeti unul!
-Ei, asa este mai bine. Ce spui?
-Scena este goala.
-Da, tu cauti, actorii din priviri. De data aceasta scena este imbracata in semiintuneric. Nu este goala, nici lipsita de actiune sau de viata. La masa din colt, am stat candva la povesti cu prietenii, iar scaunul acela mi-a sprijinit trupul de atatea ori, fara ca eu sa-i ofer in schimb ceva. Vremuri apuse.
-Hei, unde te uiti? N-ai priceput nimic din ceea ce se intampla aici, nu-i asa? Privirea ta spune multe. Tot exploreaza scena. Stiu ca vrei sa ma vezi din nou, dar acel "iar" s-a indepartat de mine. L-am trimis la olimpiada alergatului in zadar. Continui sa explorezi. Iti ofer un minut sa-mi spui altceva cu privirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu