Don't be a drag, just be a queen

O canapea,
un scaun, o lampa,
un barbat,
o femeie,
o discutie.

"Don't hide yourself in regret,
Just love yourself and you're set
I'm on the right track, baby
I was born this way..."

- Deasupra aburilor de cafea ai uneori impresia ca lumea este atat de mica, incat poate incapea intr-o simpla inghititura. Stiu ca suna bizar, dar intotdeauna mi-am dorit sa simt esenta lumii cum imi curge prin vene. Observ ca va notati tot ce spun. Credeti, domnule doctor, ca la finalul sedintei veti sti cum sa ma diagnosticati? S-ar putea ca toate acele notite sa va ofere o imagine inselatoare, ati luat in calcul si aceasta varianta?  (ridicand din sprancene)

Rostea cuvintele ca si cum ar fi fost note muzicale asezate cu grija pe portativ, cu scopul de a puncta pozitia sa referitoare la "bla-bla-urile" psihiatrice.

- Vad ca nu renuntati la carnetel. Va este cumva teama, domnule doctor, sa nu omiteti vreo informatie, vreun detaliu cu privire la gandurile mele? Stiti, elefantii v-ar oferi un bun exemplu, in situatia de fata. Ei nu uita NICIODATA. Realizati ce povara poarta pe umerii lor? Dumneavoastra ati iubit vreodata? V-ati frant fiinta in fata cuiva, de dragul iubirii care va invaluia sufletul, intr-o ceata densa? Spuneti-mi!

Un oftat lung.

- Pacientul nu sunt eu in cazul de fata, ci dumneavoastra!

-Continuati sa va ascundeti in spatele notitelor. Ascundeti-va! N-o sa ma cititi niciodata, ati auzit! Nici-o-da-ta!!!

- Permiteti-mi sa va contrazic! Bataile inimii dumneavoastra, spun mai multe decat toate cuvintele notate de mine in tot acest rastimp.

Si cand te gandesti ca...

Pe scena slab luminata, o umbra isi deseneaza conturul cu ajutorul fumului. Costumul negru ii camufleaza trupul, nu si trairile vizibile pe chip.

-Oare pe unde o umbla acum? Nici urma de ea. Am crezut ca acele versuri o vor face sa ramana. Sa depanam amintiri. Sa scriem o poveste impreuna. Fie numai din priviri.

-Cata dreptate avea! apropiindu-se incet de o oglinda ce atarna intr-o pozitie ciudata langa singura masa din camera.

-Am riduri sub ochiul drept (rasete). Daca a reusit sa perceapa acest lucru in acest semiintuneric, nu este decat o Femeie - pisica. O fi trait noua vieti? Si acum culege ce a semanat de-a lungul lor. A zecea viata de mantuire. Ciudata fiinta si totusi atat de fragila in miscarile sale. Si incepu sa danseze...

Din nou liniste. Ma dor gandurile de atata singuratate. Luna de ce continui sa clipesti? De ce ai rapus soarele? Sau va jucati de-a v-ati-ascunselea? Ca in iubire.

"Si cand te gandesti, ca iubirea adevarata te ademeneste precum o straina pe strada, tarziu in noapte. Mult prea tarziu. Ce-ai face cu respectiva clipa? Ai arunca-o inapoi in clepsidra si i-ai da-o batranului Timp sa o bea in fata trecatoarei vremi?  Sau ai savura-o ca si cand ar fi ultima picatura din existenta ta?", zise Vocea.

-Nu ma pot pronunta. Sunt prea slab pentru a iubi acum, rosti umbra.