un scaun, o lampa,
un barbat,
o femeie,
o discutie.
"Don't hide yourself in regret,
Just love yourself and you're set
I'm on the right track, baby
I was born this way..."
- Deasupra aburilor de cafea ai uneori impresia ca lumea este atat de mica, incat poate incapea intr-o simpla inghititura. Stiu ca suna bizar, dar intotdeauna mi-am dorit sa simt esenta lumii cum imi curge prin vene. Observ ca va notati tot ce spun. Credeti, domnule doctor, ca la finalul sedintei veti sti cum sa ma diagnosticati? S-ar putea ca toate acele notite sa va ofere o imagine inselatoare, ati luat in calcul si aceasta varianta? (ridicand din sprancene)
Rostea cuvintele ca si cum ar fi fost note muzicale asezate cu grija pe portativ, cu scopul de a puncta pozitia sa referitoare la "bla-bla-urile" psihiatrice.
- Vad ca nu renuntati la carnetel. Va este cumva teama, domnule doctor, sa nu omiteti vreo informatie, vreun detaliu cu privire la gandurile mele? Stiti, elefantii v-ar oferi un bun exemplu, in situatia de fata. Ei nu uita NICIODATA. Realizati ce povara poarta pe umerii lor? Dumneavoastra ati iubit vreodata? V-ati frant fiinta in fata cuiva, de dragul iubirii care va invaluia sufletul, intr-o ceata densa? Spuneti-mi!
Un oftat lung.
- Pacientul nu sunt eu in cazul de fata, ci dumneavoastra!
-Continuati sa va ascundeti in spatele notitelor. Ascundeti-va! N-o sa ma cititi niciodata, ati auzit! Nici-o-da-ta!!!
- Permiteti-mi sa va contrazic! Bataile inimii dumneavoastra, spun mai multe decat toate cuvintele notate de mine in tot acest rastimp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu