- Imi place vocea ta. Are ceva greu de cuprins intr-o simpla descriere.
- Iti multumesc. Mi s-a mai spus asta.
Rasete.
- Dar de mine, iti place?
- Hmmm! Nu mai esti asa tacut?! Imi place ca esti aici. Ca ma asculti. Ca nu m-ai lasat in bratele singuratatii. Si a strigatelor tacute. Ca mi-ai oferit o sansa. Nu de a explica, ci doar de a-mi expune trairile pe masa. Ma uimeste modul in care se leaga aceasta asa-numita relatie dintre noi. De ce ma privesti asa?
- Cum?
- Lasi impresia ca vrei sa surprinzi ceva din alte vremuri. Cand simteai diferit. Poate cu mai multa patima. Ca vrei sa sorbi din nou din acel sentiment. Ca vrei sa atingi. Sa cuprinzi in brate cu toata fiinta ta ... senzatii vechi.
- Este doar o impresie ( si-si indrepta privirea spre chipul bland al lunii ). Stii, ea nu ma poate face sa sufar. Cu ea adorm in fiecare seara. Ea ma asculta. Si-mi vorbeste noaptea in vise. Ea rosteste istorisiri din alte lumi. Pe care as fi vrut sa le vizitez candva.
Fluturandu-si mainile prin par, il privi pentru prima data altfel.
- Care este, totusi, povestea ta? Despre mine, stii deja cate ceva. Sunt curioasa cand ai inceput sa doresti sa cunosti mai bine ce se intampla in jurul tau, lunaticule!
Îmi place atât de mult cum scrii... ai ceva aparte, ceva numai al tău, ceva jucăuş şi totodată un sentiment de trăire intensă, minunat!
RăspundețiȘtergere@Zenna: Iti multumesc pentru aprecieri. Si mie imi place cum scrii. Imi atinge de fiecare data inima si-mi insufla o inspiratie aparte. :*
RăspundețiȘtergerePana la urma femeile sunt curioase :)
RăspundețiȘtergere@Tlaloc: Adevarat ai grait, zeule! In timp ce voi vreti sa cunoasteti cat mai bine sufletul femeii, noi vrem sa va cunoastem povestile. Cu ele ne atrageti, vrajitorilor. :D
RăspundețiȘtergere